De ceva timp m-am lasat de cititul articolelor ce apar pe net la felurite ziare mai mult sau mai putin serioase, despre problema cainilor comunitari. Tin sa mentionez ca m-am mai lasat de multe ori de fumat, dar ma reapuc de fiecare data, m-am lasat de Cola, acelas efect… asta este. Cum abstinenta de presa proasta, ziare manipulatoare, si “jurnalisti” ce scriu la numarul de cuvinte este la fel de grea ca si cea de nicotina, m-am apucat iar de citi. Asta e una, dar eu sunt o persoana pasionala, nu am ce ii face, si ma enervez singura in fata monitorului si mai fumez o tigara de draci.
Dar sa nu va prictisesc cu aceste detalii.
Constat din ce in ce mai dez modul vadit de instigare la violenta impotriva cainilor. Chiar daca aparent articolul este despre ce alte solutii s-ar putea gasi, altele decat eutanasiere. Vad un titlu care aduce a dezbatere cu pareri pro si contra, ma bucur, iata! un jurnalist cu suflet, da de unde.., de obicei ultimul paragraf propune totusi eutanasierea ca singura solutie aplicabila in Romania. Ba ca nu sunt bani, ba ca nivelul de civilizatie din tara a ramas repetent in generala, orice argument care sa lase impresia cititorului ca doar eutanasierea ne scapa de cainii nedoriti.
Nu sunt absurda, dar prea seamana toate articolele astea, chiar seamana a manipulare, dar despre asta am scris un post mai demult.
Daca apare un articol cu o persoana publica care sustine punctul de vedere al ONG-urilor si a iubitorilor de animale, la 15 minute apar cel putin 30 de comment-uri care mai de care pline de ura unde poti invata cum poti ucide orice vietate cu orice materiale, cat mai ieftin si cu efort minim, ca de romanul pe langa ca nu este civilizat ii si lenes. Sa ne amintim doar reactile presei de orice fel la interviul Printesei Maja, asta este nu tot romanul stie engleza si daca in ziar sau la TV au zis ca ne-a facut in fel si chip neamul (mandria nationala vad ca infloreste pe timp de criza) credem.
Am mai facut o descoperire, daca te declari iubitor de animale e posibil sa o incasezi, devine periculos in anumite circumstante. Eu am incasat-o doar verbal de la o colega de servici, deranjata ca Patrocle (unul dintre cateii din curtea firmei) care sta pe presul de la intrarea in firma. I-am spus ca doar nu ii prost sa stea pe ciment si sa dardaie de frig, vai… ce mi-am auzit. Persoanele care nu iubesc animalele, din observatiile mele, manifesta un dispret si un dezgust enorm pentru noi astia care dam mancare la caini. Am fost surprinsa ca haraneam cateii cu resturile de la masa de pranz, nici asta nu ii bine, mai bine ii dadeam mancarea la unul care cerseste ca nu are de mancare. Normal ca i-am raspuns ca respectivul poate sa lucreze si nu sa astepte mila. Iar am fost apostrofata cum mie imi este mila de caini si de oameni nu? Pai cum ajut cainele si intorc spatele cersetorului? Cersetorul care imi da cu mancarea in cap ca el vrea bani pentru bautura sau tigari sau aurolac. Unde ajunge lumea asta?
Ce sa fac, este ironic, rad nervos dar problema este ca vad acest comportament nu doar la anumite persoane ci si in presa, in media. Peste tot suntem incurajati sa ne uram intre noi si sa uram animalele. Ele sunt de vina ca nu merge tara asta asa cum trebuie.
Ma resemnez iau portia dubla de nicotina si scriu inca un post. Am citit pe un forum propunerea urmatoare al unui iubitor de animale: sa ne facem un oras al nostru al celor care respecta oamenii si animalele in egala masura. La inceput ideea mi s-a parut ironica, dar incep sa cochetez cu plecarea in acest oras utopic







nu te lasa descurajata de o incuiata, asa e, ne-iubitorii [sau chiar mai extrem de atat uneori] pot fi peste tot, intre amici, colegi, vecini… niciodata nu te astepti si intotdeauna te simti dezamagita tot de tine, ca ai langa tine asemenea oameni, sau eu asa simt, dar e gresit, ar trebui incercat totusi – daca ai cu cine – sa le explici frumos cat gresesc. Daca nu ai cu cine… sa nu iti fie mila de ei, sa ii privesti asa cum te privesc, sunt niste gunoaie, asa zisi ‘umani’ dar au acelasi idei fixe si putine, ca probabil tu nu esti normala, ca precis e ‘omeneste’ sa iei partea ‘semenilor’ e doar una dintre ele. Am scris si eu despre asta, aici http://get-a-pet-help.blogspot.com/2011/02/cugetari.html apoi I moved on, am chestiuni mai importante decat josnica lor persoana care ma dezamageste. Nu-i asa?
Ai dreptate,
eu incerc sa schib mentalitatea acestor oameni, dar uneori nu se poate.