Acesta este cainele meu, Filip, cateodata ii se spune Domnul Filip, de ce domnul? pentru ca este rasfatat, pentru ca stie sa pledeze pentru drepturile sale, pentru ca are alura unui caine inteligent care te priveste cu coada ochiului din fotoliul lui.
Filip este un metis de Fox Terrier, are aproape 8 ani.
Vreau sa va povestesc prima mea intalnire cu Filip, la sfarsit tragem concluziile.
L-am cumparat din porbagajul unei Dacii albe, nu cred ca voi uita amanuntul acesta niciodata. In porbagaj era el si inca un fratior care sa sizem era mai dezvoltat decat el. Nenea care ii vindea sustinea sus si tare e e caine de rasa, ca ii sanatos tun, ca mananca bine, chiar le-a dat de mancare in fata noastra, saracii mancau de numa’, deci caine cu un apetit sanatos = un caine sanatos. L-am luat in brate si nu l-am mai putut lasa inapoi, am vrefuzat sa merg sa vad alti caini, Dacia era parcata chiar la intarea pietei de animale din Arad. NU si nu eu l-am vrut, era cat un sobolan dar atat de frumos. O.K. au dat ai mei 150 lei pe el si l-am luat acasa.
In drum spre casa am observat ca era putin sperios dar mai ales ca mirosea tare a benzina. Nu-i nimic il spalam se obijnuieste cu noi… Am ajuns acasa i-am dar sa manance si apoi l-am scos la o plimbare. Surprizele atunci au inceput. Filip era foarte sperios, de abia ca puteai sa te plimbi cu el, era in permanenta speriat de oamenii ce veneau catre el, de masini, de alti caini, de umbre, cand s-a obisnuit cu mine si a inceput sa aiba incredere se cerea in special seara in brate.
Dupa un timp majoritatea acestor ciudatenii i-au trecut si aveam un catelus normal, jucausi, fericit. Intr-o zi m-am intalnit pe strada la ora plimbarii cu o fata care avea si el un Fox asemanator cu al meu. Din vorba in vorba am ajuns la concluzia ca am cumparat cateii de la aceiasi persoana. Ea m-a intrebat ingrozita daca am avut probleme cu al meu pentru ca catelusul ei era mai tot timpul bolnav. I-am explicat de problemele de anxierate pe care ea le-a confirmat. Apoi mi-a povestit ca a aflat cum erau tinuti acesti catei inainte sa ii cumparam. Cainii de “rasa” erau tinuti intr-un garaj fara lumina fara plimbari (de aici probabil si mirosul de benzina), mancare li se datea putina ca si asa erau multi, in jur de 10, si nu prea putea sa scoata prea muti bani cu ei, nefiind de rasa pura.
Sa ne intoarcem la prima vizita la veterinar. Eu stiam ca am cumparat un catelus de 4 luni, la vet am aflat cu stupoare ca Filip avea undeva la 6 luni, doar ca era subnutrit si de accea arata mult mai mic.
Pe la 8-9 luni au inceput problemele medicale, catelusul era anemic, ii trebuiau multe vitamine, si incercam sa ii rezolvam carenta de calciu pe care o avea. Problemele au culminat cu o displazie de sold, care a fost rezolvata cu o opratie (ii multumesc celui mai grijuliu veterinar din cati cunosc). Dupa aceasta operatie totul a fost bine o perioada pana cand a inceput sa faca crize de tremurat, insotine cu dureri de burta si voma, ne-am chinuit asa cativa ani pana cand veterinarul ne-a sugerat sa il sterilizam. In urma operatiei si-a dat seama ca avea o problema la testicule care ii provocau acele crize.
Din aceasta poveste reiese doar trecutul medical al Domnului Filip, care este important pentru concluziile care le voi trage la final. In acesti ani alaturi de Filip am petrecut momente speciale si am inteles de ce cainele este cel mai bun prieten al omului. Nici eu nici familia mea nu ne-a parut rau niciodata ca avem un catel sensibil ci am incercat sa facem tot posibilul sa ii dam o viata cat mai fericita alaturi de noi. Dupa displazia de sold nimic nu era mai frumos decat sa il vedem cum topaie pe canapea sau in parc.
Sa trecem la concluzii. Sterilizarea cainilor de companie care nu au valoare chinologica, este recomandata sau char obligatorie, zic eu. De ce sa ii complic viata cainelui inutil doar pentru ca eu sunt ignorant si nu inteleg ca un caine fie mascul sau femela nu are nimic de pierdut in urma sterilizarii. Este acelas caine, doar un pic mai calm in sezonul de imperechere. Sterilizarea duce la controlul cainilor aruncati pe strada , deci viitorii comunitari. Nu fi egoist! Infiaza un catelus, daca nu ai valente de handler sau de crescator de caini de rasa, pentru ce ti-ai dorii in caine de “Firma”. Cainele oricum nu este un fashion statement, deci daca iubesti animalele nu conteaza ca este un metis sau de rasa pura. Si oricum si cu un mix poti participa la anumite concursuri de frumusete sau agilitate, care sa iti confirme ca al tau catel este cel mai frumos/destept.
Un caine este un angajament de incredere si o responsabilitate enorma, un suflet care te asteapta sa vii de la servici/scoala si sa ii acorzi afectiune si timp, un caine poate fi cel mai frumos si bun prieten, un caine ar trebui sa fie companionul tau nedespartit.
